Blogu’ Majul[-ui]

start like THIS..

Povestea asta nu are titlu, nu are nume, locatie sau scenariu. Pur si simplu se intampla. Normal, nu are nici final. Si e scrisa in mare parte de Trollii. Am intervenit si eu putin, cat sa nu fie doar a lui. Si s-ar mai spune ca ar fi randul meu sa continui… neverending story.
Pana am inspiratie destula sa continui povestea, here is what we have:

Fumez… fumez febril in cautarea unui adevar pe care nu`l recunsoc.. ma uit in ciuburile de oglinda, patate cu propriul meu sange, care-mi zambesc sardonic de pefundul ghiuvetei si nu recunosc chipul pe care-l vad.. durerea surda din mana ma face sa-mi amintesc ca ar trebui sa mi-o pansez, dar o simt atat de umana incat nu vreau sa renunt la ea, ma face sa ma simt atat de viu incat nu vreua sa o fac sa inceteze. Poate e doar o stare amplificata de obscuritatea din camera si de valuriile marii care se auzeau in fata cabanei.
Sunetul telefonului ma trezi insa la o relitate mai rece decat cel mai terifiant vis. ies din baie lasand ciuburile sa rada in continuare de mine si imi caut telefonul sub noianul de haine care erau aruncate peste tot in camera.
In cele din urma il gasesc intr-o pereche de tenisi chinezesti de care nici macar nu-mi aminteam cand i-am pus in geanta de voiaj.
-Ce faci coae? se aude vocea cunoscuta a lui George. Hai in vama sau te-ai inchis in cabana aia ca un sihastru si maine,poimaine o sa ne dai lectii despre intelesurile ascunse? Miscati curu pana aici si nu o sa regreti.. suntem toata gasca-n par… Te pupa si Alina, hai k te-am lasat.. cius..
Inainte ca macar sa pot sa raspund, a inchis.
La urma, urmei de ce sa nu merg in Vama? nimic nu ma tine legat in cabana.. in plus de aia am venit aici.. sa ma distrez.. si cine stie.. sa uit.

Arunc o privire prin camera haotica, imi cunosc stilul, si cea mai ordonata camera dupa ce am locuit eu 3 zile in ea devine un haos pentru majoritatea oamenilor, e totusi ciudat cum pot trai intr-un haos. Deschid fereastra larg si privesc cerul ce se colora in rosul aprins al asfintitului, un pescarus isi inalta strigatul de pe digul din apropiere apoi se inalta intr-un zbor lin deasupra intinderii de apa, apoi inaltandu-se din ce ce in ce mai sus spre soare pana cand ochi mei nu au mai putut sa-i vada zborul. atunci m-am decis, atunci in fata ferestrei uitandu-ma la cerul roshu, la marea care inprumuta si ea o parte din culorile din jur, cu vantul care-mi zgaria placut chipul, atunci m-am decis sa accept invitatia lui george si a celorlaltzi.
am gasit un tricou vechi de care uitasem ca mai exista, l-am tras pe mine, m-am uitat la pantalonii 3/4 si am zis ca is oka.. aceasi tenisi in care-mi gasisem telefonul au luat drumul picioarelor goale, pachetul de tigari de langa laptopul care ma anunta ca am 1 mail necitit, l-am ignorat, oricum va fii aici si mai tarziu, telefonul, portofelul si cheile. era tot ce aveam nevoe
Am zburat spre gara, dar in momentul in care mi-am dat seama ca timpul nu e un aliat de nadejde am apelat la un taxi sa ma duca pana acolo.. fuga pana la ghiseu, slalomul printre oamenii grabitzi, sau printe cei ce ii conduceau la tren, printre omniprezentii cersetori, printre bagaje si hoti de buzunare a fost.. placuta…
-Un bilet La Mangalia, va rog.
-Te grabesti nu? imediat… 4.4 Lei te rog.. linia 3, trenul pleaca in 5 min, distractie placuta in Vama…
Ultimele cuvinte insa nu le-am mai perceput, eram prea departe de ghiseu… am fugit spre peronul 3, acelas slalom printre oameni, coboara scari, slalom printre obisnuiti garii care-si beau 50`ul de saniutza la barul din coltz, aceasi vagabonzi ce slujesc ca decor in gara de la malul marii.. am ajuns in ultima clipa, am sarit in tren cu dexteritate si obisnuita, mi-am tras cateva clipe sufletul simtit cum trenul se pune in miscare si lasand vantul ce patrundea pe usa inca deschisa sa`mi racoreasca trupul si sufletul.

Am intins mana mecanic in buzunarul pantalonilor unde am dat de forma cunoscuta a brichetei si de pachetul de tzigari, l-am scos si mi-am aprins o tzigara. Am tras cu sete primele fumuri, simnteam cum imi invadeaza plamani asemenea unei raze de soare ce patrunde intr-o grota, ca mai apoi sa inceapa sa o lumineze incet.. incet. ma simteam bine fumand acolo.
-Nu aveti cumva un foc? ma intreba o voce,
Privind in jur am vazut in stanga un chip angelic care tinea in mana in pachet mototolit de Camel.
Dupa toate aparentele si ea urcase in graba, avea doar un maieu verde, peste care avea un hanorac de un verde putin mai deschis avand insemnele unei organizatii stundetesti pe care nu o cunostea. Purta o pereche de jeanshi, avand desenati pe ei diferite forme cabalistice cu pixul negru, si o pereche de adidasi albi.
Chipul angelic imi aducea aminte de o fresca pe care o vazusem candva intr`o catedrala catolica din Roma. Parul lungi si negru ii era lasat liber pe spate iar curentul care traversa vagonul se juca cu el, desenand in aer diferite imagini abstracte. Ochi verzi imi aminteau de padurile virgine pe care le vazusem scaldate de soarele calde din America Latina.

I-am intins tacut bricheta, continuund sa o privesc.
Nu prea esti vorbaret nu?spuse ea in timp ce isi aprindea tigara.
Raspunsul mi`a fost intrerupt de conductor:
-Buna seara, biletele la control va rog.
Am intins amandoi biletele mecanic, au fost compostate, dupa care s-a uitat la noi, la tzigarile si a plecat zambind fara sa zica nimic.
-In general nu sunt tacut, doar ca eram pierdut in ganduri.
-Frumoase ganduri daca ti-au mancat limba, spuse ea razand.
Sunetul strident al telefonului ne-a facut pe amandoi sa tresarim. nu era totusi al meu ci al ei, dupa o clipa de sovaire a raspuns la apel.
-Alo ? Salut draga, ce faci? spuse ea in telofon, arunca tzigara pe jumatate fumata facundu-mi totodata semn cu mana de ramas bun, i`am raspuns cu un semn discret din cap, dupa care ea se indeparta spre mijlocul vagonului unde probabil avea locul.
Am privit`o pentru cate secunda dupa care atentia mi-a fost atrasa de peisajul de afara, am strivit tzigara involuntar de geam, si am aruncat mucul inca fumegand.
cu cat ma apropiam mai mult de destinatie sufeltul imi era mai greu, nu mai fusesem aici de ceva vreme, am recunoscut inca orashul Medgidia, si stiam ca aici trebuie sa cobor.
Am atins peronul cu mult inainte ca trenul sa se opreasca, l`am privit cum isi continua drumul pentru inca 2 metri si apoi se opreste intr`un scrasnet de frane. m-am indreptat spre autogara de unde stiam ca pot lua un microbuz spre vama. M-am urcat in primul microbuz pe care l-am vazut.
In vama am spus, inchiriez tot microbuzul.
Soferul s-a uitat mirat la mine, mi-a facut calculul, si dupa ce i-am platit cursa a pornit.. eram singur in propriul meu microbuz.
nu a durat mult si am fost sunat de george
-Ce faci bey? M-ai ai de gand sa vii ? sau tot in cabana ta cu laptopu`n brate stai ?
-Vin, vin.. in 10 min ajung in vama.
-Ohhhhhh.. esti bazat batrane.. nu te credeam in stare ca o sa iesi din vizuina ta… ne gasesti pe plaja.. noi suntem aia multzi si galagiosi..
-Da mah.. va stiu.. n vedem acolo am spus inchizandu`i telefonu.
-Cobor aici i-am spus soferului, multumesc.
Dandu-ma jos am fost izbit de mirosul de vama, acel miros care imi era vechi prieten, Doar cei care au fost aici, si au simtit libertatea pot spune ca stiu mirosul, doar cei care au evadat in vama de cotidian pot spune ca le este cunoscut. Doar cei care si-au pus sperantele in vama pot spune ca il simt aproape. eu eram toate astea. am privit intinderea de oameni, tarabe, case din stuff si corturi din fata mea. Nu m-ai simtisem de multa vreme linistea care m-a cuprins cand m`am dat jos din microbuz.
-bine te-am gasit veche prietena, am murmurat usor.

Nu mi-a fost greu sa dau de prietenii mei, la urma urmei erau cei mai galgiosi de pe intreaga plaja, in plus pentru a-si impune prezenta pe plaja, si a lasa impresia de barbari veridtabili [nu ca nu ar fii reusit si fara asta] au facut un foc imens de tabara. Nu cred ca vroiam sa aflu de unde procurasera cele necesare.
In timp ce mergeam prin nisipul inca cald de la soarele dupa-amiezei m-am gandit la strabunii nostri care, probabil asemenea noua, aprindeau la sarbatorile zeului marii focuri mari pe plaja, dansand, razand si urland la luna spre eterna glorie a lor si a Celor De Deasupra.
-Ai venit moshule ? ma lua in primire Andrei, George zicea k o sa apari, dar nu credeam k o sa-ti faci aparitia… Doar Alina a spus ca vii… spuse el razand.. acum trebuie sa ii dam o caseta de bere fiecare, ce zici? te bagi si tu sa o o ajutam cu ele ?
am inceput sa rad..
-Ce saritor esti astazi… sa vedem insa daca vrea sa le inparta cu noi
-Apropo, spuse Andrei, astazi jucam cva joc, iar fiecare din noi e alcineva. asa ca alegetzi un nume cu care sa te prezitzi pe aici.. Apropo de prezentari.. ce parere ai de tipa de acolo?
-care? roscata?
-Da, raspunse el, facandu-mi cu ochiul strengareste
Dar nu apucai ca ii raspund la intrebare caci domnisoara de care vb prietenul meu se apropie de noi, dar andrei i-o lua inainte asa ca eu ramasei singur in mijlocul plajei. Neavand alceva de facut ma indreptai spre foc, unde inpartiti pe grupuri, prietenii mei discutau.
dar se pare ca planul meu dadu o leaca gres cand o tipa pe care nu o cunosteam se apropie de mine si ma saruta… pt o secunda am fost bulversat apoi mi-am limit mainile de trupul ei, sarutund`o, avea miros de soare si buze fierbinti. Apoi s-a oprit la fel de brusc cum incepuse m-a privit in ochi si s-a departat.
uimit poate, mi-am continuat drumul spre foc unde recunoscusem mai multzi amici. Alina insa mi-a iesit in intampinare:
-Omul din spatele compului, ma aborda direct Alina, bine ai revenit printre noi,ohh pazitor al tainelor zeilor tehnologici. Vad ca ai renuntat si tu o vreme la grupuri, site`uri, si viata ta boema de calator pe valurile internetului si ai decis sa te alaturi micilor barbari din realitate pe care incerci sa o suprimi, spuse ea intinzandu-mi o bere
Zambetul meu s-a transformat in scurt timp intr-un ras pe care nu mi-l mai puteam stapani.
-Cam asa ceva, acceptai berea, sa zicem ca eram saturat de viata mea “boema” si m-am decis sa savurez o parte din barbarismele celeilalte realitati. Apropo.. poate imi potzi spune ce se petrece pe aici, ma simt de parca am picat dp luna.
-dupa cum esti inbracat nu as zice asta, ma asteptam sa vii la costum, cu laptopul in brate, sa`ti gasesti un locusor retras si sa-ti vezi de ale tale pe cand colo nici nu ai ajuns de 5 min si ai gustat deja din plaja, soare si o limba straina.
-Plastic nu am ce spune.. si totusi nu mi-ai spus ce se petrece pe aici? Vad ceva, multe, chipuri total nefamiliare, deci ?
-Off doamne, voi astia ce umblati dupa motive, obiective, fete si imagini… nu v-ati saturat sa tot va ganditzi la realul vostru? sa traitzi viata asa cum e? fara explicatii ? doar fun ?
-Acum vorbeste fata de la litere, cand o sa vb si realul din tine sa ma anuntzi, spusei eu facandu`i cu ochiul
-Bine, bine domnule vrea sa stie tot, ei bine noi eram cel mai mare grup de aici.. 30 de persoane, si dupa 3 seri in care am facut show pe terasele din jur am decis ca e timpul sa organizam noi pt noi o petrecere cu tot dischisul, ca pe vremurile liceului.. cu foc de tabara, bere, show nenicule, ei bine vestea s-a dus destul de repede pe plaja si la nici jumatate de ora de cand ne-am apucat de strans lemne au venit oameni la noi… unii cu lemne, altzi cu beri,tuica, diferite alcooale, mancare si o gramada de buna dispozitie iar patronul unei terase, prieten de al cuiva de la chef, ne-a pus la dispozitie vreo 10 casete de bere.. total gratis. asa ca.. simte`te bine, bea ceva.. pentru ca noaptea asta.. va fii una salbatica. Ahh.. fiecare de pe aici si-a ales cate un nume, altul decat cel real.. un fel de bal mascat doar k in lipsa de costume, de costumam in.. nume. eu sunt Diana, iar cu ceilaltzi.. ohh well.. o sa faci cunostiinta pe aici.
-Nu stiu cum de ai stiut ca acest preturion o sa iasa din castelul lui de carti de joc, dar ai castigat pariul. si uite ca iti vine si premiul, spuse george care intre timp, se apropiase de noi.
Intradevar, dinspre una din terase 6 baietzi aduceau inspre noi casete de bere, cate 2 fiecare.
-Iar cat despre tine, domnule soarece de tastatura,vino sa bem… am pus deoparte cva votka, stiu ca pe vremuri iti placea… cel putin in liceu, dar asta a fost cu mult inainte de… dar se oprii brusc cand imi vazu chipul de pe care se sterse orice urma de veselie. ohh imi pare rau, nu am vrut sa-ti aduc aminte de vremurile alea.
I-am ignorat scuzele, stiam insa ca nu a vrut sa`mi faca rau. Asa era sa fie. I-am luat insa sticla de votka din mana si am dar jumatate pe gat.
-Wooow.. iara usor sugativa,spuse George,sau crezi k mai ai rezistenta ta legendara ?
-Ramane de vazut, prietene, ramane de vazut. Ridicai sticla, si strigai asa cum faceam demult:
-For Blood and Honor, Respect and Honor!For Life, For This Night, For Death!
Cateva voci si-au ridicat paharele sau sticlele, asa cum era demult, pe timpul cand eram copil si au strigat:
We Drink For That!!!
Nu am asteptat alt indemn sa termin sticla de votka, apoi uitandu-ma la fostul meu coleg de banca l-am intrebat:
M-ai ai?
-A inceput sa rada himeric… Bine ai venit printre noi “setila”. sa vedem acum din ce esti facut, mai scoase din rucsac doua sticle de acelas gabarit si imi intinse una… Cealalta e pt mine.
-Mi se pare corect, dar nu indeajuns pt mine. Cum esti cu Alina ?
-Bine, ne intelegem foarte bine. Chiar daca avem uneori diferite idei, sau hobbyuri total diferite ne intelegem foarte bine, sa-ti zic un mic secret, spuse el apropiindu-se de urechea mea, cred ca incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult.
Am zambit asemenea unui parinte care vede in ochii copilului sau o raza de bucurie.
-Bravo tie, cred ca te cauta, ii spusei arand spre ea. Pe ine ma gasesti pe aci.
Nici nu terminai insa bine fraza ca m-am simtit ridicat de jos, niste brate ma ridicau in aer, erau fosti mei colegi din liceu care ma purtau in brate asemenea unuierau din luptele stravechi. erau vreao 10, totzi destul de “aerisiti” dar cantand aceasi melodie incarcata de amintirile alcoolului pe care o fredonam timizi cand te intorceam de la vreaun chef.
dupa ce au facut cu mine o tura de plaja, sa fie siguri ca totzi ne-au vazut, am fost aruncat in mare, sa-mi spal rusinea si pentru a ma “curata”. am gustat gluma, Imi era dor de nebunii de ei.
Dupa acest impresionant dur de forta ne-am asezat totzi in jurul focului unde lazile se goleau, sticleleu deveneau din ce in ce mai multe, amintirile se perindau, bancuri deocheate, sau povesti.
Dupa un timp, cred ca era cu putin trecut de miezul noptii am privit in jur, sa-mi clatesc ochi, si am putu sa vad cateva persoane in jurul focului, mult prea putine in comparatie cu cei care dansau nu departe de noi, acolo unde a fost improvizat un ring de dans delimitat de 8 torte, 4 la colturi si 4 in mijloc, mai erau si cativa careau decis sa faca bae in mare, desi stiam ca inca nu a venit timpul si nici vremea de bae.. De fapt i nafara de noi 5, atat mai ramasese din trupa care ma aruncase in mare, mai erau inca 3 persoane, care dupa toate aparentele povesteau la un pahar de vin.
patru siluete se apropiau de grupul nostru, nu foarte galagios, dar suficient cat sa atraga atentia. Le-am recunoscut usor,erau Georghe cu Alina, pe celelalte doua insa mi-a fost mai greu dar cand s-au apropiat de conul de lumina le-am recunoscut si pe ele una era Vlad, iar cealalta era tipa care mi-a cerut un foc in tren, nu-i retinusem numele, de fapt nu cred k si l-a spus.
-Setila, se pare ca asa ma numeau totzi in seara asta dupa “experienta’ cu votka, de fapt am acceptat-o pentru ca nu ma obliga sa-mi caut eu singur un nume, as vrea sa ti-o prezit pe vara mea, spuse Vlad, e aici cu un grup de fete si tinand cont ca toata plaja e la cheful nostru le-am invitat si pe ele.
-Mogarule, a fost raspunsul meu, ia zii tu pe ce domnisoara din grup ai pus ochii ?
-Ehh.. esti indiscret, dupa ce nu-ti vede omu chipul cu lunile, iti citeste doar mail`urile acide, acum vrei sa intri in sufletul nostur cu bocancii.. ehh… tinere, unele intrebari nu au raspuns, parca asa spuneai candva…
-Da stiu, imi suna cunoscut, parca stiu replicile astea de undeva.. incercai eu sa parez atacul
Un hohot de ras se nascu simultan din toti cei din jurul meu,
-Asta pt ca erau ale tale, talhare, apoi continua catre Vlad, tine cezar dute si vezi-ti de imperiile tale si nu lasa pe aceasta bruta care suge si ultima picatura de alcool din gatlejele sticlelor sa-ti strice planurile, chiar daca o sa scoata, numa el stie de unde, o sticla de cocartz si o sa te imbie sa cujetatzi impreuna la nemurirea sufletului, sau la vreo nimfa ce va va bantui visele in noaptea asta… asa k dute…
Fara sa mai astepte vreun semn vlad pleca spre ringul de dans unde in curand se pierdu in multime.
Privindu-l cum pleaca, Alina cu george si-au adus aminte de tanara lui verisoara asa ca luara ei initiativa
-Scuze daca te-am ignorat pt o scruta vreme, dar acest om din nenderthal, spuse george aratand spre mine, a avut bunavointa sa-si arate nasul dupa o indelungata absenta dl chefuril noastre, apropo eu sunt arthur, nu regele, doar arthur iar ea e diana… pe individul de jos care se labarteste pe nisip, ii Setila
-Salut, incantata de cunostiinta spuse tanara, eu sunt Leila.
Totula a inghetat pentru o secunda, atat George cat si Alina ma priveau tacutzi, incapabili sa mai scoata vreo vorba, ma priveau tristi, doar ea nu intelegea ce s-a intamplat.
-Ce ? Ce s-a intamplat, intreba ea?
Ma ridicat de jos, am privit in trecere focul care ardea, fara sa ma chinui sa-i raspund la intrebare, si nici prietenii mei nu vroiau sa`i raspund, am scos din rucsacul lui George alte doua sticle de votka si m-am indreptat sprea cea care s-a intitulat Leila si i-am raspuns in cele dim urma
-O gluma proasta, atata tot, o gluma proasta. apoi am plecat, am plecat spre digul care se profila in zare intr-o dorinta nesecata de auto-izolare, de durede, intr-un val de amintiri care ma cuprinsese.

———————————————————–

De cateva nopti nu mai pot sa dorm… Am terminat cu bacul.. am ajuns la facultate.. totul obisnuit. Nu mai pot trai in aceasta secventa repetitive si normala. Dimineata e prea mult soare.. la pranz e prea cald.. seara soarele apune in acelasi loc.. m-am saturat de fotografia asta.

Am pus cateva tricouri.. niste maruntis de rezerva aruncat intr-unul din buzunarele rucsacului meu de munte.. am luat la intamplare niste pantaloni si am trantit pe fotoliu blugii mei care au servit drept panza pentru talentele mele ascunse in timpul orelor de mate din liceu… mi-a mai ramas un maieu verde si hanoracul asta tot verde de la Vlad.. e bun de imbracat pe drum…

Ciudat, dar aseara am adormit foarte repede. Ceasul a sunat amenintator la 4 dimineatza, m-am imbracat repede cu hainele de pe fotoliu si am luat in graba primii adidasi de pe hol.. actele[doar imi trebuiau pentru reducere la tren..] si medalionul meu norocos, partenrul meu de depresie. Am coborat in curte si pentru prima data mi-a fost frica.. dar nu-i nimic. Eu pot. Am iesit in grab ape poarta si m-am repezit la primul chiosc.
- Un pachet de Camel. Mare si galben.

Mi-am luat bilet spre Bucuresti si am observat ca trenul pleaca abea peste 20 de minute. Dau sa deschid pachetul de tigari si sa fumez. Scot o tigara si… imi dau seama ca nu am nici o bricheta. Primul chiosc e prea departe.. asa ca ma gandesc sa cer un foc in tren..

Trenul a plecat la ora stabilita. Auzind troznitul sinelor mi-am dat seama ca intr-adevar am plecat. Am plecat. Cu gandul sa il las acasa, sa il uit.. Sa fie asta evadarea mea.. Dar totusi.. inca imi era frica. Ma simteam bine, mai puternica decat cu cateva ore inainte.. si totusi teama era acolo.. uneori parca ma tinea de mana.. alteori, parca imi soptea sa ma intorc. Dar nu. Atat curaj am si eu.. sa nu ma intorc pana nu voi scapa de amintirea lui.

Tot felul de oameni pe langa mine in trenul asta personal.. ma uit pe geam de cateva ore.. vad cum muntii scad.. cum dispar in departare.. si sunetul sinelor se schimba, isi pierde ecoul.. Se aseaza langa mine un domn mai in varsta. Eu reactionez defensiv.. ma ghemuiesc langa geam sa nu ma atinga.. si involuntar imi aduc aminte de coltul din camera lui.. de locul meu in spatiul lui.. o lacrima se zbatea sa imi curga. Cand mi-am dat seama ca nu ma mai pot abtine m-am ridicat ca o vijelie, am dat peste ziarul omului de langa mine si nici macar nu i-am cerut scuze.. a bolborosit el ceva in urma mea, dar am fugit catre capatul vagonului..poate o sa gasesc un loc in care sa fiu singura. Sa nu ma vada nimeni in momentul in care planuiesc uciderea amintirilor..
Am ajuns chiar la ultimul vagon si spre salvarea mea, o tipa fuma acolo. Ultimul vagon.. doua ovaluri murdare de geam in usile care se leganau agale imi dadeau voie sa vad sinele care raman in urma.. am cerut un foc si am luat bricheta care mi se oferise cu un gest mecanic si o dau inapoi cu un multumesc sec, fara sa privesc macar persoana care mi-o daduse. Fumam repede si fumul imi invada plamanii precum valurile din vama lovesc libere malurile.. Cu ochii atintiti la sinele care ramaneau in urma si cu gandurile amestecate, intr-o senzatie de fericire, ura si dezamagire nu mai simteam decat larima care evadase din ochi, prelingandu-se fierbinte pe obraz.. cand a ajuns in drptul barbiei a inceput sa ma gadile.. cu o miscare rapida am sters-o. Mi-am aruncat tigara care deja ma ardea la degete si m-am intors la locul meu cu pasi mici, leganandu-ma printre scaune ca o epava in valuri.
Mi-am cerut scuze pentru intamplarea cu ziarul.. dar nu am primit nici un raspuns. Mi-am continuat lupta cu gandurile privind peisajul anost de campie, care mai avea sa-mi irite ochii inca vreo ora.

Ajunsa in Bucuresti imi dau seama ca trenul spre Constanta pleaca din Obor.. iar eu sunt in Gara de Nord. In fine.. mai am 2 ore pana pleaca, deci o sa ajung. Ma urc intr-un autobuz extrem de aglomerat cu rucsacul in spate.. si incerc sa imi fac loc printre privirile dure pe care le primesc de la cei pe care ii lovesc cu rucsacul..
In Obor imi iau bilet spre Constanta, un alt personal care imi va fi locas pentru vreo 6 ore.. suficient timp pentru a ma gandii ce ii spun lui Vlad diseara cand va vedea ca am venit singura.

———————————————————–

Drumul prin nisipul, acum rece, mi-a facut bine. Zeci de amintiri din liceu m-au izbit, m-au lovit una cate una, fiecare din ele incercand sa ma indoaie sub povara ei.
Chefuri pana-n zori, week-enduri prin munti, mi-au amintit de ani fericiti ai copilariei.

Totul a inceput odata cu primele zilei de liceu, cand impreuna cu cativa prieteni, dupa o seara petrecuta la mine-n pivnita, ne-am decis sa facem ceva diferit, sa fim altfel, sa lasam ceva in urma noastra. Asa au luat fiinta “rebelii”, propriu zis nu aveam un nume, un cod etic sau moral, nu eram exclusivisti, eram doar putin diferiti. Eram pretutindeni.. noi eram cei care se opuneau defrisarilor, noi eram cei care sareau la concerte cu Iris sau Pheonix, noi eram cei care cantam noapte pe strada, noi eram cei care cumparau toate florile din oras de ziua directoarei, noi eram cei care ne ghidam dupa indemnul “craziness is heaven”. O vreme grupul a insemnat ceva pentru mine, doar eram unul dintre parinti lui, alaturi de george si vlad. In clasa a 10`a a avut loc un schimb de elevi de la noi cu o scoala din UK, atunci a venit si ea, Leila, am iubit`o din prima clipa din care am vazut-o, am fost impreuna pe toata perioada sederi ei aici, care a fost doi ani, nu unul cum era prevazut in program. Am iubit-o nebuneste, i-am inchinat muntii, i-am oferit marea, i-am dat sufletul, trairile, visele, totul. Pe atunci eram inca inima grupului, eram cu toti, pentru toti, traiam prin ea, pentru ea, cu ea. Totul era idilic. Cu doua saptamani inainte de examenul de bacalaureat ea s-a intors in Marea Britanie pentru o saptamana. Trebuia sa se intoarca sambata, nu a mai ajuns insa inapoi, avionul cu care venea s-a prabusit. Durerea pierderii ei, ma izbit dur, chiar si dupa atatia ani o simteam, acuta, dureroasa, puternica, inumana, era inca acolo, in strafundurile mele. Chipul ei era inca gravat in sufletul meu. Gravat in piatra eterna a iubirii care nu cunoaste timp sau loc. Nu m-am dus la bac, nu l-am dat atunci. M-am inchis in casa, in crama, 3 saptamani nu am stiut nimic de mine, eram mai mult in vise, realitatea era prea grea pentru a o suporta fara stimulentul alcoolic, stimulten care il luam zilnic pentru a-mi pierde urma. Intr-una din zile a venit George cu Alina la mine, eram neras, parul incalcit, un tricou murdar, eram beat, nu-mi pasa de ei, nu au zis nimic, Alina mi-a intins un plic pe care am recunoscut scrisul ei, “For you, my dear” scria pe plic, l-am deschis fara sa sovai, l-am descris greu, caci mainile imi tremurai, iar privirea imi era incetosata. Inauntru era o poza, o poza a ei, pe spate erau mazgalite in fuga 3 cuvinte “i love you” si amprenta buzelor ei. Atunci am reusit sa plang, am plans dupa atatia ani, intreaga durere a pierderi ei ma lovit, intreaga durere a sufetului meu a rabufnit.Am plans ore in sir, ore lungi si dureroase. George si Alina au stat tot timpul langa mine, nu ziceau nimic, doar ma tineau in brate. Dupa cateva ore, mi-am sters lacrimile, m-am ridicat din fotoliul in care-mi trantisem hoitul, i-am privit pe amandoi, apoi le-am zis.
-Multumesc, dar mai am nevoe de voi, intru sa fac un dush, George poti te rog sa te duci sa-mi scot ceva bani de pe card? scoate-i toti, poftim cardul, pin`ul il stii. Alina, suna te rog la aeroport si fa-mi o rezervare pentru primul zbor spre Londra. Fara sa astept raspunsul lor am iesit din camera, si am intrat in dus. Am iesit dupa jumatete de ora, barbierit, curat, cel putin exteriorul. Mi-am luat singurul tricou negreu, simplu, perechea de blugi preferata, bani de la George, biletul pe care era scris o ora si un nr pentru aeroport, pasaportul din sertar si am iesit, nu inainte de a le multumi la prieteni mei. Am intrat in bucatarie, unde parinti erau ingrijorati pentru mine, cand m-au vazut nu le-a venit sa creada ca sunt treaz, ras,
-Tati, imi dai masina? trebuie sa ajung intr-o ora la aeroport, nu va faceti griji, sunt bine, doar ca trebuie sa fac ceva, vin in 3 zile.
-Inteleg, dute, poftim cheile.
*******
Amintirea Londrei e incetosata, nu-mi amintesc decat vag mormantul ei, nu-mi amintesc nici promisiunile facute acolo, poate a fost doar un vis, dar nu, biletul de avion imi spune ca a fost real.
Cand am ajuns inapoi acasa, parinti au ramas inmarmuriti, nu mai eram baiatul care plecase acum trei zile, parul lung nu mai era, il lasasem intr-o frizerie din paris, unde avionul a facut o escala. Nici tricoul nu mai era acelas, era tot negru, dar parca mai strans, nu mai era larg, sacoul insa negru era ceva nou la mine. Fata mea altadata vesele acum nu mai trada nici un sentiment, doar ochi mai tradau o forta vesnica, o flacara inca vie, o hotarare de nestramutat.
-Esti bine? Pari… pari schimbat?
-Sunt tati, sunt. Imi pare rau pentru Bac, o sa-l dau in toamna, daca nu intru anul asta la facultate o sa dau la anul.
-Tu sa fii bine, cu restul mai vedem.
*******
Vara a trecut repede, o vara in care m-am autoexilat, in care am invatat pe rupte, in care am citit,scris,am vorbit cu mine. George si Alina erau singuri care mai treceau pe la mine, cu ceilalti vorbeam virtual. Eram mereu online, dadeam sfaturi, idei, propuneri, dar totul din spatele unuimonitor. In toamna Bacul l-am luat cu nota maxima, si totodata mi-am gasit un post la o multinationala, o firma de telecomunicatii, facultatea am inceput-o la fara frecventa caci jobul ma trimitea de cele mai multe ori prin diferite colturi ale lumi, asa am vazut padurile africi de sud, nisipul saharei, gustat din mancarea chinezeasca in Hong Kong, baut vodka originala la Sank Petersburg, condus un mustang pe “Old Route 66″, ma rog, micile caprici ale adolescentei.
Luam micul-dejun la paris, apoi aveam o intalnire in New York, cina o luam la Capul Verde apoi aveam un dineu la Moscova, cam asta era viata mea, mereu pe drumuri…
Cu prietenii insa am tinut o legatura virtuala mai mult, nu aveam timp de ei, si nici ei de mine, eram ursuz, un work-aholic, m-am inchis in munca pentru a uita de ea. Aproape ca reusisem… pana sa apara acea copila care mi-a amintit ca totul putea sa fie altfel… ca poate…
Sticlele goale de langa mine m-au facut sa tresar, uitasem ca azi e sarbatoare pentru prietenii mei, iesisem eu din grota. De ce stateam singur aici cand trebuia sa fiu acolo ? M-am aruncat in valuri, singur de data asta, apa care mi-a intrat in gura mi-a amintit de gustul marii, mi-a amintiti de placerea salbatica de a inota, mi-a amintit cum e sa fii liber, gandul incoltit in minte mi-a calmat dorul, suferinta si durerea. vocea din adancuri mi-a amintit ce uitasem de mult.
Am inotat pana la tarm, dar nu calm, ci nervos, inaintam rapid printre valuri, fugeam prin apa, ma simteam bine. Ma indreptam spre focul de peplaja. Cand am iesit din apa asemenea unui zeu nordic toti cei de langa foc au strigat plin de veselie.
I-am cautat din ochi pe Alina si George si m`am indreptat spre ei, langa ei era si cea care isi zise-se Leila, care probabil acum stia toata povestea, cand m-a vazut a spus:
-Imi pare r… dar am intrerupt-o brusc,
-Hey, nu trebe sa-ti ceri scuze, ce a fost a fost oka? Nu aveai de unde sa stii… deci ce zici? dansam ?
le-am facut cu ochiul spre cei doi vechi prieteni apoi m-am indepartat cu Leila de brat spre ring unde cateva perechi mai dansau, odata cu aparitia mea pe ring parca totul pornise de la capat, muzica tare, buna de topait, lumea a inceput sa re-apara.. toti stiam deja ce se intamplase si ma priveau cu respect, de parca infransesem dragonul din legende. Am dansat toata noaptea, povestit cu tanara copila, aflat viata ei… a fost o noapte de pomina. Spre ziua nu mai ramasesera decat cativa oameni pe plaja, majoritatea dormeau…
-Hai sa te duc la cabana, i-am spus fetei.
-ahhh.. stii, nu am unde sa stau, am venit singura, vlad nu stie asta.
-Poti dormi la mine, George mi-a inchiriat si mie o camera chiar daca nu stia daca vin sau nu,vii ?i-am spus
-Sigur, haide… am condus-o spre cabana inchiriata de prietenii mei, in fata usi i-am soptit
-Asta e camera mea, eu ma duc sa ma plimb, am vazut putin mai incolo o barca, iar cum afara e senin vreau sa ies cu ea, sa vad rasaritul de pemare. Poti dormi linistita aici. Ne vedem mai tarziu. Am sarutat-o usor pe frunte nu inainte de a-i zice vise frumoase, m-am intors pe calcaie si am lasat-o in prag, fara sa arunc o privire inapoi, facandu-ma ca nu am inteles privirea ei care ma ruga sa raman, sa nu plec, sa intram impreuna in camera.
M-am indreptat spre barca, si am impins-o usor in valuri, m-am urcat in ea si am vaslit spre larg… soarele inca nu-si aratase primele raze, dar se pregatea sa salute lumea.
********
-Neata lume, salut Alina..
-Neata “Leila”, cum va simtiti? a-ti dormit bine? vremea asta te imbie la somn.. sau la alte activitati, spuse Alina zambit cu subinteles….
-Unde-i uratul ala? sa nu-mi spui ca inca doarme ca-l trag de sosete afara din pat, spuse George…
-Sincer vroiam sa va intreb pe voi asta, nu a dormit, dupa ce m-a lasat in camera lui a plecat sa se plimbe cu barca…
-Cu barca? pe vremea asta? spuse george aruncand o privire pe geam, cutremurandu-se… dar e furtuna afara, valurile sunt imense… e nebun.. cand a plecat, intreba el, putin speriat?
-azi dimineata, la 5 fara ceva.. abia acum isi dadea seama de vremea urata de afara…
-Cred ca s-a intors, hai sa-l cautam… spuse Alina, fiecare din noi ia cate un etaj…
In timp ce-l cautau tot mai multi se alaturau cautarilor… dar nimeni nu-l vazuse de azi noapte… dupa ce au rascolit cabana au iesit in ploaie, sa-l caute… prin taverne, prin orash, pe plaja… dar nicaieri.. intr-un tarziu cand furtuna s-a mai linistit, si soarele a iesit dintre nori, au putut vedea o barca in deriva nu departe de dig… Vlad s-a aruncat intre valuri si a adus barca inapoi la mal… pe fundul barci era o poza a unei fete, pe spate inca se mai puteau distinge tre cuvinte si o urma de buze… … …

… va urma …