Deci m-am plictisit. Rau de tot.
Nu am chef de nimic. Nu desenez, nu citesc, nu vreau sa ies afara, nu vreau nimic. Pana sambata mai e o gramada de vreme, si acum nu vreau sa fac nimic. Nici sa scriu pe blog nu am chef, dar macar mai irosesc 5 minute inutil. Sunt plouata sub scalp. E naspa, tu esti naspa, n-am chef de vorbit la telefon, de ascultat muzica si nici de sfaturi nu am nevoie. Nu mi-e somn, nu vreau sa dorm, nu-mi mai place aici. Nu-mi place perdeaua si nici setul de idei “constructive” ale lu’ maica-mea. Vreau un job. Ba nu, nu vreau un job. Imi e bine frecator de menta. Mi-e foame, dar mi-e lene sa ma ridic de pe scaun sa caut ceva comestibil. Vreau sa stam de vorba, dar nu am nici un subiect. Nu ma intereseaza acum nici istoria artei, nu vreau sa ma uit la poze! Nu vreau sa te aud, nici pe tine si nici pe tine. Prietenii imaginari sunt ocupati, fac chef fara mine. Imi spuneau mai devreme ca le stric si lor party-ul cu mutra mea plouata, asa ca mai bine ma ignora si se distreaza singuri. N-am nici o curiozitate curenta. Vreau sa-mi fie somn, dar am o ceasca de cafea in fata. Vreau ceva… vreau ceva sa ma entuziasmeze, sa imi dea motive, sa fie mai colorat si mai vesel sunetul din mintea mea.
Tigara asta devine asa de inutila, nici macar fumul ei in cercuri strambe nu ma tine atenta.
Suna-ma si spune-mi o poveste !
